In vechime, indienii
americani aveau obiceiul de a trece pe baietii de o anumita varsta printr-un “examen
al curajului”. Cei care treceau cu bine examenul, puteau fi alesi, mai tarziu,
conducatori de trib.
Asa veni si randul lui Tom
Craw. Batranii s-au sfatuit intre ei si au hotarat ca Tom sa-si dovedeasca
curajul stand intr-o padure de la apusul soarelui pana la rasaritul lui. Tom a
fost lasat singur in mijlocul padurii. Curand cobori seara, apoi noaptea
neagra. Inima ii batea cu putere. Orice fosnet il facea sa tresara; si ce greu
treceau orele, parca nu se mai facea ziua. Cu siguranta, era cea mai
ingrozitoare noapte din viata lui.
Dar iata ca se ivira zorii
zilei! De dupa un copac, Tom auzi miscari. Speriat, striga: “Cine-i acolo?” – “Sunt
eu, tatal tau, ai trecut cu bine examenul.” – “Da, tata”, raspunse Tom cu ochii
in lacrimi, “dar mi-a fost frica de animalele salbatice.” – “Dragul meu, eu am
fost toata noaptea alaturi de tine si am vegheat, ca sa nu ti se intample ceva
rau.”
Asa procedeaza Mantuitorul
cu cei ce sunt ai Sai. Ei pot fi singuri, dar nu parasiti. Sa ne incredem mai
hotarat in Domnul care a spus: ”Nicidecum n-am sa te las..”!